Chefirul

Când sunt uite-așa, să nu te-apropii. Merg prin casă precum Mefistofel. Și profilul meu gânditor, de răpitor, totuși O face pe soție să tremure. Fugi, fugi! Dar uneori devin un alt eon. Deschizând frigiderul, deodată împietresc. Ce voiam? Nu mai știu. Sau mă privesc În oala de noapte gânditor precum Napoleon. De ce, de ce în cameră am venit? Și din frigider ce, voiam niște harbuze? Muza mea căcăcioasă îmi șoptește: „Archebuze”. Zefir, eter... Pe scurt, am găsit.