Fără stăpân livada a amuțit...

Fără stăpân livada a amuțit, a năpădit trandafirul, sunt urzici, bobul mazărea l-a acoperit și se întind ciulini acolo unde erau vișini și pruni. Și dincolo de groapa de gunoi lângă pădure prin vaporii arși de narcotice și iarbă-roșie răsună micul gramofon al rochiței rândunicii în limite deja infernale. Groaznic de mic, dar tare mare, pentru că în împărăția umbrelor s-a încălzit, înghițind semnul zero. Uite, gândește-te, mutant al progresului, ce va fi după tot, după brânza-ursului, mlaștini, păduri... După lirică, După epos.