Cine a ascuns într-o trăsurică de var melcul...

Cine a ascuns într-o trăsurică de var melcul, se uită în apa răcită și bagă în ac firul? Cine, după ce a văzut lumina neîntrupată, ploi argintii de acid cum cad, celor ce mor cu folos le-a inventat un bilet de favoare pentru iad? Supunându-se apelor tulburi, ca de-o clipă un argint peștele se joacă în apa mică, într-un glob de mercur învăluit. Cel care rumegă oasele de pește nu poate deloc să moară, nu va putea să adoarmă, căci moartea peștelului îl tulbură. Adormi, copil prost, pipăie-ți moartea cu mâna, nu vede nimic în jur cel ce folosește lupa. Nu se va ridica în fața morților și nici pe cei vii nu-i pomenește, și pe copii îi obijduiește, și sufletul lui îl ofilește. Iar orbul se uită pe fereastră și luna, asemeni unui pisic, linge mâinile reci în frigul despărțirii veșnic.