Cum au stat, n-au decât să stea...
Cum au stat, n-au decât să stea cinstit
Aceste obiecte, nu trebuie vioi
Să le schimbi locul. Sunt pedant, învechit,
Conservator și laș, fie vorba între noi.
Numai să rămână totul pe fază.
Și ca să fie totul așa nu e bine
Să te cațeri pe raftul de sus, după o vază:
Las să stea acolo, vizibilă pentru oricine.
Este bine că nu văd desenul
Și tăietura; m-am obișnuit așa.
Spune-mi că aici e rutină.
Oare asta este o poreclă mult prea grea?
Și nicio vorbă despre curaj și cinste!
În viața asta, deasupra hăului morții, iată,
Numai să rămână totul așa cum este:
O umbră licărind și o strălucire irizată.
Numai lasă-mă să înving Făurar —
Și octombrie se strecoară sub perdeaua mare...
Îmi place aerul ei de de revoluționar,
Îmi place extremista, visătoarea.


