Praf negru de pușcă umed, foc bengal umezit...
Praf negru de pușcă umed, foc bengal umezit,
un chibrit ars, hasmațuchi și colilie, și măruncă,
te uiți odată în spațiu și deodată, ca o gaură neagră, uimit,
el începe să se holbeze la tine țintă.
Și începi să strigi în sinea ta, fără a-ți mai simți mâini, picioare:
— Ia-mi inima, Doamne, în mâna Ta dreaptă, pentru Tine! —
un glob roșu ce se sparge, o bucățică de cârpă fără valoare,
o cârpă cauciucată mestecată bine!




