Iarna la Minusinsk

Întoarce-te în țara zăpezilor liliachii, În întinderile ce se zăresc somnoroase, Ale unei amintiri proaste despre Speranski Și lojile masone din lemn. Întoarce-te pe râurile negre, ca niște vene, Ca, prin vodcă și puterea convingerilor, Să crești imperială prefăcătorie, Să botezi hoardele deloc pașnice ale kirghizilor. Acoperă stelele îndepărtate cu obloanele, Strecoară din belșug gheața scorușilor, strecoară, Piaptănă cu condeiul, precum din brusturi smochinele, În livezi sădite de deportați, Culoare roz, fals clasicizată, Cu franjuri cărunte, ca promoroaca, galbene, Înghețată, evacuată — Suge, însușește-ți, încălzind cu expirația. Ca un taur, cu o mândrie bețivă, Salvează cu haina ta de blană pe un drumeț în miez de noapte, Stilul romanic al nămeților stivă Pline de smoală și în sare, să-l reții din plin! Doar la periferie, unde pinii din cer S-au înclinat în vânt cu aceeași plăcere Cu care un adolescent starover Se apleacă asupra unui radio pe unde scurte, Acolo, la margini, viscolul întoarce pe dos, Orașul negru, plin de gunoi, Mototolește harta războaielor pierdute pe jos Într-un bulgăre de ianuarie, la început de an. Ghețurile o să pornească în procesiune cu crucea și martie Va broda în forme de gheață steagurile cu foc, Și între Paște și Siberia Nu mai este nicio forță a treia, nici cel mai mic joc.