Iarnă la Frankfurt

Toată ziua clopotele bisericilor au răsunat
din cartierul german făcut din bolțari;
a fost furtună — de parcă niciun dop nu au funcționat–
în apele scurte adunate rar;

Burduful umflat la autobuz
a tras de foale la cotitură;
un câine turcesc de pe pervaz
și-a strâmbat, cu un frison chinuitor, gura;

am ieșit în ploaie — acele ei pieziș
loveau borurile pălăriei jos;
motanul vecin dădea cu laba în aer, jucăuș,
ca un polonez beat și mustăcios;

era o iarnă de promoroacă plină,
dar prin ea se vedea ceva negru și picura,
mirosea a germani și a câine,
a gaz ca un putregai dulce și a căldură;

mergeam singur. Ciori sau corbi
se împleteau în lacrimi și scântei deasupra mea.
Sângele se schimba. În toate cele patru zări
se târa furtuna, nealegând niciuna.