La Timoșkino obișnuiți uzbeci...

                                Lui Evgheni Rein

La Timoșkino obișnuiți uzbeci
Stârnesc vifor cu măturicile... Vifor
Și la Krasnogorsk... Sountrack-ul vânturilor reci
În care în mod clar se aude un fluier

Cu care, ca și cu Rusia, te simți singur,
Dar very good rusește eu vorbesc,
Și, vrând Dumnezeu, ninsoarea pare niște fluturi,
Dar nu am cui să-i scriu pe точка.ru.

Și n-am pe cine trimite-n depărtare,
Să vină acolo în urmă... Iarna se întinde
Ca un animal sălbatic și ca o aiurare,
Nemurirea și moartea din minți scoțând ....

Și spre seară viața asta dezvelește:
Iubirea de ieri și secolul rapid,
Lumina se micșorează, în lume e din ce în ce mai frig,
În penumbră soundtrack-ul se oprește.

Pe străduța obișnuită viața s-a stins,
Unde cântau interlopii, cum spunea poetul.
...Cu poșta cerului un înger mi-a trimis
Visări pe stucatura albă, bietul.