Clepsidra

Ostili sunt îngerii și dracii. Gura râului nu mai știe de izvor. Din bolul vieții în cel al morții curge nisipul meu de zor. Iubire și ură, și lacrimi, îmbrățișări, sentimente, cuvinte, Caniculă, geruri, toate ale mele,o iau și ele la vale. Nu le poți reține. Stau la o serată trivială, dar văd, ca un condamnat, Ce dureros, în acest firișor de nisip, luna august cade la fund! Ceasul nu știe ce-i suferința și-n fiecare zi, în fiecare noapte, ca un făcut, Se lasă în jos întâlnirile mele, versurile și proza... Nu pot să le ajut. Și mi-e greu, cu dorul meu, să cred în impar ca în par, Că cineva, cu o mână puternică, va întoarce clepsidra și lumea. Și-ntr-un animism de odinioară, ca să trăiești, să iubești și să mori, Din bolul vieții în cel al morții nisipul începe iar să cadă din nou Din nou voi pluti în mama, în cameră un titirez voi învârti ... Și îngerii vor deveni draci, și gura râului de izvor își va aminti.