Cade o zăpadă măruntă...

Cade o zăpadă măruntă Moale pe trotuar. Un om mărunt. Al lui Gogol bulevard. Tinerii eterni. Eternă înghesuială. — Poate nu ești a nimănui, Dacă mergi singură! Un om mărunt. O iubire măruntă. În acest secol dur Oricine poate fi pe ducă. Nici nu ai nevoie de manta, Este nevoie numai de o privire. Și ea are „Chanel” pe ea Și straie scumpe o mulțime. Alb ca zahărul omătul căzut. Un abur alb ca laptele fugar. Un om mărunt. Al lui Gogol bulevard.