Nu m-au încălzit cu respirația...

Nu m-au încălzit cu respirația În ale veacului mâini de oțel, Apăr proprietatea Salieri De indiferența celor la fel. Și cu un fir alb precum uitarea Întăresc cununa pierdută, Îmi amintesc după găsire Lipsa rece de păcat a notelor. Sunt risipite pe câmpii, Bondarul le găsește în ram, Iar dacă ieși seara mai târziu Auzi un tril ca un balsam! În cantoane singuratice La capetele vagoanelor, unde se răcește rușinea, Răsfoiesc pagini antice Și nu încerc să trăiesc gălăgios. Iar dimineața cu lacrimi ale pierderii, Venind la mine din depărtare, Înghite un cocoșat Salieri Berea densă lângă chioșcul mare.