Cearcăne

Sub ochi am cearcăne, sunt ale iadului cercuri grele, Golful a dispărut în barba mea deodată. Sunt singur pe pământ. Toți prietenii și prietenele S-au risipit în întuneric, precum cercurile pe apă. De douăzeci de an întunericul țara mea a cuprins, Eu, ca fumul din horn, încă încerc să mă ridic mai sus... Dar drumul meu de cremene ca un laț s-a întins Și stelele s-au îndepărtat pentru totdeauna ca de-un intrus. S-a subțiat în scrieri făina unui sfânt, Am obosit și am înghețat. Pe sobă mă culc. Aproape că nu mi-e frică să mor pe pământ, Dar toată groaza în acest „aproape” s-a ascuns...