Un șaman din Altai duce dorul iubitei

Și așa a plecat
    cu un rus în oraș, dincolo de munte,
Cea care a fost iubită,
Multă vreme am suferit după ea,
     cuprins de durere, am luat tamburina
L-am invocat pe zeul Ulghen,
Pe zeul cerului, cel bun.
— Dă-mi-o înapoi pe Bektai, i-am spus zeului cerului.
— Nu pot, a răspuns Ulghen.
Am luat o tamburină nouă
     și l-am invocat pe alt stăpân,
Pe zeul cel rău, Erlik:
— O să ți-o dau, mi-a răspuns Erlik,
Cum mă rogi, așa o să fie,
     o să fie cum vrei tu, șamanule.
O să-l omor pe soțul ei
     și ea o să se întoarcă la tine,
Să-și petreacă zilele cu tine
     și noaptea să-ți facă pe plac,
Dar sufletul ei va pluti departe de trup,
Vai, departe! Și cu asta
N-ai ce face!