O dumitriță zgârcită, feciorelnică, de toamnă...

O dumitriță zgârcită, feciorelnică, de toamnă, Nu mai are miros. Așa miroase bătrânețea, draga mea, pătrunzător, Măreț. Stau pe margine, nu deranjez Plapuma. Dă-mi mâna. Moartea e liniștită — pur și simplu niște tulpini colțuroase de dumitrițe În coferul maro cu apă neschimbată, După ce au mulțumit, nu mai beau apă.