Uite, se apropie și sărbătorile, cum poetul a promis...

Uite, se apropie și sărbătorile, cum poetul a promis.
Va crește aluatul, stafidele sunt înmuiate, mâncărurile se pregătesc.
În ferestrele tulburi, ca memoria, lumina congelată peste iarnă s-a închis,
a asudat și cântă că în hotarul Moscovei împărătesc

n-ai pe ce să pui mâna, iar geografia, fără rost,
E până la Nahodka, cât te-ai băga în canal și apă ai înghiți.
Și trupul înviază primăvara după post
în spiritul fertil al siwuchăi* și al verdețurilor sfioase.

Mirosul patriei fumegoase, lăcrimând, se ridică în sus
pe cazanul cerului, plutește și răsună ca un clopot, prelung:
Joia Curată spală ferestrele de le face transparente ca-n vis
pentru nouă fuse orare și strălucesc de-a lung.

Tot ce este pentru noi este roua Domnului, ce-i pentru ceilalți —
                                                                                                 moarte, nu prostii,
trebuie să așteptăm sărbătoarea, schimbare, salariu, un răspuns
și să ne întindem și, stând pe vârfuri, să frecăm geamuri cenușii
până la strălucirea dată de un ziar, de anul trecut, uscat, pătruns.

Sărbătoarea se apropie, cu viteza soarelui în ochi se rostogolește
de la Ciukotka prin Iana și Lena, până în amurg să apuce
să ajungă în Baikal, din Irkutsk la Kurgan și Samara și pornește
peste Volga — apoi la Moscova, la Piter până la Kaliningrad se va duce.

Își toarnă-n pahar și bea țara care și-a făcut treaba meseriaș,
întinde mese și armonici, vesela zăngănește,
este spălat până la roșu aerul comun de sticlă uriaș
arde viu ca o minune de Paște și strălucește.



* Sortiment polonez de vodcă, n. tr